cam sec

Si inca sunt aici...cu pana neagra din dreapta scrisului...cu gandul retro din gandul mai nou...cu somnul cel de veci...pierdut...ma rog, voi fi aici... de cand strazile nu vor mai fi pline de praf, de cand geamul de la subsol va exista, de cand mirosul de picioare nespalate va fi pus in poezii ca arta... acum se poarta parul scurt

invelit in pete...

am tinut in brate o buburuza.

se plimba pe autostrada mea de vene supte.

eu ma opream in fata copacilor de beton,

ea se oprea sa ma respire.

se uita la mine prin cearcane.

nu intelegea ca eu sunt singurul care o vede...

printre poezii.

memorizam...

sunt gata.gata sa cada norii pe noi.

copacii sunt negri, dar negri de somn.

iar vantul alearga. alearga nebun

un cuib de ciori insetat de caldura .

e seara, mi-e foame.

sunt mov dar sunt singur

firimituri de paine aruncate pe jos

ce sa fac? ce sa spun? sunt nebun...

iubirea din underground. instrucţiuni de folosire :

george, andreea, silviu

pentru toate iubirile la care ai rămas fără hârtie igienică

pentru closetele în care amintirea era liniată măsurată
mototolită şi aruncată la gunoi
pentru mama şi tata care se certau zbierau se băteau se muşcau
trânteau uşile
şi gata se auzea apa
pentru cei care nu-şi cer scuze niciodată trec cu vederea
şi apa se duuuce… se duce şi cade în talpă
să călcăm pe vârfuri să nu strivim nimic
doar felul nostru de a folosi hârtia

pentru răsucirea cheii cu care nu mă laşi să intru în tine
şi ceaţa pe care o ştergi de pe fruntea oglinzii
- îţi zâmbeşti după duş –
- mă uit în cadă: ţi-ai dat jos toate săruturile mele
jucăm iar tetris la noapte
am noi forma de alipit –

pe ochi sau…
poate pe mâna care nu se mişcă
sau pe uşa care ţi se-nchide
vorbeşti pentru feţele ce nu te-ascultă
sau pentru dinţii încleştaţi de somn
nu mă lăsa să scriu cuvinte…

ştii că e târziu că noaptea copiii nu cântă femeile nu fluieră
călcâiele nu sună
ştii, e târziu şi e timpul să ne apropiem şi
să lăsăm apa să cadă
a nu se folosi hârtia!

decât pentru iubire
da, e târziu

iubirea nouă redactată pe-o rolă
înmuiată în jet
îmbibată cu mâini
împărţită la colţuri în rate
dar e nouă şi se ţine bine
sub unghii

murdare
ne ţinem de mână să simţim orice
strălucirea mată a hârtiei orbeşte
privirile ca din acvariu sar pe covorul

de vise prăfuite (se-aşterne frica)
pentru toţi peştii rămaşi fără apă în suflet
avortaţi în toaletă

pentru iubirile zgomotoase
pescuite-ntre haine
a nu se folosi hârtie
sau a se folosi de tot

si plange-un nor...

ne miscam greoi picioarele prin baltoacele pline de trecut.
copacii, negri de suparare, sunt uzi ...
si ne ploua-ntruna pe ganduri, pe parul carliontat si vopsit...
ne ploua tristetea. ne ploua durerea. ne ploua tot ce iese din noi.
ne ploua cu vant, ne ploua cu nepasare...ne ploua viitorul.
in timp ce cad sarutari reci si ude din cer...cu capul in nori....
vedem doar ca suntem uzi...
ne vrem uscati dar totusi...ramane intrebarea ...
dupa ploaie,
oare nu vom vrea sa ne mai ude cineva sufletul?

stil...

ne-am inganat destul intru iubire...
acum, cand reportajul nostru e gata...
ma simt ca tenisii uzati.Rupt.Murdar.
mascat de niste cusaturi...
la inceput eram un stil de viata.
tu al meu, eu al tau....
tu in stanga mea.. eu in dreapta ta...
2 tenisi fericiti...
ne-am bucurat de praful de pe strazi
de masinile ce ne urmareau...
de caldaramul prea inalt
sau de nasterea unui mers...
ne bucuram ca eram la fel...
cantam in aceeasi cadenta...
un stil....

tarziu...

da, e tarziu.... e tarziu pentru a mai simti pentru a-ti da seama ce ai avut sau ... ce intrebare mai pui... e tarziu pentru privirile ce nu mai dor pentru usile ce se inchid ca dintii inclestati si pentru tot mirosul imbîcsit din trupuri. e tarziu pentru amintirile regasite la bursa de ganduri... pentru privirile regasite in razboiul declaratiilor... e tarziu pentru el, tu, noi...pentru stilurile de viata... a tarziu pentru ca.. nu mai avem timp sa ajungem undeva... vom privi in jos....vom apleca gandirea si ... Da, e tarziu....

scena balconului reloaded....

e noapte. e intuneric. si te privesc prin negru aplecata spre mine. tu sus, la balcon, eu jos langa scara. citeste-mi mintea! iti spun printr-un spasm. desenezi un sarut. tu sus, la balcon, eu mic langa scara. am incredere in tine. dar nu pe beton... se scrie iubirea. tu sus, la balcon, eu inghet langa scara. acum, semeni cu o jumatate de sarut sau cu.... miros de portocala. tu sus, la balcon, eu astept langa scara. scrumiera-mi zambeste de sub scrum de tigara. tu nu mai esti la balcon. eu sunt mort ( mov) langa scara.

seif cu ganduri....
imagine diforma...
mov sters...
usi de metrou inchise...
imi pare rau ca nu sunt eu...el...
el e in mine...eu sunt mai mult..
eu sunt asa...el e la fel cu mine...
cand el nu e ...eu sunt...
cand eu nu sunt ..nici el nu e...
el te iubeste....el te uraste...
eu te iubesc....eu te urasc...
cand eu te urasc si el te iubeste...
noi te iubim....
dar noi suntem mov...
movul sunt eu...movul e el....
impreuna suntem eu....
eu cu tine ...suntem NOI....
un stil de viata...mov

nu ştiu

si nu mai am tigari...
sunt scumpe ca si viata...
mai am o gura de cafea..
e inca dimineata

greoi se scurge gandul...
usor singuratatea...
ce surd imi pare vantul
si nu mai vine moartea-...

e dulce-amara si cafeaua
ma uit cum gandul nu mai trece...
imi trag perdeaua peste suflet...
cafeaua-i rece!

miros de....mov

viata...o pictura in culori de lacrimi
pe-un imens şevalet
al unui cer inodor...
petale de roua...
mirosul cand ploua...
si zgomotul surd al unui izvor.....
sunt toate acestea o mica poveste,
pictata de viata
pe-un cer inodor...
aud pasii ploii care prin aer alearga
iar cerul devine de viata izvor...
doar ceata se lasa....
prea gri si prea groasa..
nu pot sa ma misc si nu pot sa zbor..
raman doar cu gandul
l-amintirea albastra
al cerului viu....
un cer inodor

cand?unde?c...

am inceput un stagiu nou din viata
si ma gandesc cum sa l termin
caci viata i doar 3 stagii pe o ata:
stagiul copil, adolescent s-apoi batran

mai vezi greseli gramaticale
mai vezi cate-un cuvant taiat
sunt doar greselile banale
facute-n viata ne-ncetat

dar gata...nu vreau sa fac filosofie...
poate va dau si de gandit
ce-i viata de nu o poezie_
ce-i viata de nu....3 strofe si atat_

indecisi...

semnam cu visuri libertatea
tinand in brate doar mirosul ei
de scrum...
ne panicam de lacrimi mov si...
ne oprim in drum.

iar fata ne ramane-n intuneric
in timp ce noi...
ne scarpinam durerea

insomnie...

adorm...
Dar sufletul e treaz...
Iar luna...
e doar o raza pe obraz...
Visez...
dar visele se scurg..
ca lacrimi.
Si incep sa fug...
Alerg de vise, de soapte si de somn..
Dar nu ma pot feri ....
si tot plangand...
adorm.

apztractisand

un stil de viat-ai devenit
al meu si al tau
suflete tari
ce suntem noi..sau tu
scrum de tzigara
ma ustura ochii tai
care privesc in gol ...
ce desfatare pentru ei...
ceilalti ce nu te vad ...si mor

Ori doi

Visand nemarginirea eu voi ramane orb

Caci singur voi trai din soarta ce mi`o sorb

Durerea unei zile ce POATE va fi trista

Nu`mi este necesara...de fapt...ea nu exista.

Ce daca lumea noastra e mica si meschina!?

Eu voi ramane singur. Tu plange si suspina...

Ce daca noaptea neagra imi este asternut?

Eu voi ramane singur....

Si surd....si orb....si mut...